onlineAdministrator
Postari: 46
|
|
Feerie la Moulin Rouge
Trei balerini romani danseaza la celebrul cabaret din Paris „Moulin Rouge”.
Prilej de evocare a unui loc fascinant si a destinelor legate de el
Paris. Place Blanche este dominata de Moulin Rouge aprinsa, rosie. Sus, aripile ei se invirt, in timp ce jos, toate privirile si aparatele de fotografiat sint indreptate spre intrareaS in fata careia citeva sute de persoane asteapta sa patrunda in local. Ii primesc portarii in livrea cu bumbi si fireturi aurii. In "entree" domni la smoking si papion preiau spectatorii cu o politete sobra, ce ii face sa se incline usor : "Bonne soir ! Bien venu ! Par ici, s’il vous plait." . Si esti la Moulin Rouge.
Totul este rosu si auriu, culori ce se amesteca la nesfirsit in oglinzi uriase. Insusi directorul este la intrare sa isi intampine clientii. Par alb, pieptanat cu grija, smoking negru impecabil, pantofii ii stralucesc. Are un mic carnetel pe care il priveste din cind in cind. O familie de japonezi trece de control si o fata ascunde sub jaketa un aparat foto sau o camera video. Este interzis sa filmezi sau sa fotografiezi spectacolul. Covorul in care te afunzi este rosu. In stinga, o cafenea de unde poti cumpara suveniruri cu Moulin Rouge. Dar cine are ochi pentru asa ceva, cind la doar citiva pasi iti ridici privirea si poti admira afisele pictate de Taulouse Lautrec ?! Le-ai vazut de atitea ori in fotografii sau carti postale si acum esti la un pas, le poti atinge, simti mirosul de acuarela. Sint in “Salonul Taulose Lautrec”. Afisele expuse aici, in aceasta anticamera a salii de spectacol, sint originale. Foarte rare si foarte scumpe, vreo 20 ramase in lume, valoreaza peste 1 mil de franci fiecare. Citeodata sint imprumutate muzeelor, citeodata grupuri de studenti si de turisti din intreaga lume vin pina aici sa le vada.
Intrarea si cladirea sint neschimbate din 1951. Pe-atunci, in acest salon era un cafe-concert si sala de dans era la etaj. Se putea servi o supa, la etaj era revista. Nu era un adevarat restaurant, ideea formulei « cina cu spectacol » a venit mai tirziu. Sala de sus a fost transformata, timp de 30 de ani, in cel mai mare cinematograf din Europa, cu 2000 de locuri. Cinematograful a fost inchis din ‘82 pina in ’97, cind a fost redeschis ca sala pentru prezentari de moda.
Covorul rosu ma conduce in sala de spectacol. « Sala mare », cum i se spune, a fost refacuta in 1951 si arhitectul a vrut sa fie sala de bal si totodata gradina. Asa se explica trunchiurile de copac din interior, ce par a sustine plafonul, dar si pentru ca in ‘49 sala era initial…o gradina : Jardin de Paris. Da, la inceput spectacolul se desfasura in gradina. Era la intrare un elefant imens, printre picioarele caruia se trecea in sala de franch can-can. Toata partea istorica si decorurile din filmul Moulin Rouge cu Nicole Kidman sint cele adevarate, reconstituite dupa vechile planuri ale cabaretului. Mese mici, cu lampite rosii. Eu sint la numarul 53. Dar inca nu ma asez pe plusul rosu al scaunului.
Afisele de pe coloanele din interior sint originale si sint restaurate din timp, in timp cu acordul statului francez, chiar daca este proprietate privata. Fresce in stilul Lautrec, ingalbenite de patina timpului, acopera in intregime peretii salii construita in semicerc, ca sa permita o vedere cit mai buna, pentru toate cele 800 de locuri. Decorurile de pe scena au fost facute in Italia, totul este pictat si sculptat in relief, de mina. Sistemul de schimbare a decorurilor, pe sine, a fost inventat special pentru Moulin Rouge: in felul acesta pot fi folosite recto-verso. Astfel, se salveaza spatiul scenei, care cistiga in profunzime, si pot fi folosite mai multe decoruri. Unele sint automatizate, dar unele au ramas inca manuale. Cel mai vechi angajat al institutiei lucreaza la schimbarea decorurilor, este masinist.
In spatele scenei traieste un mic orasel, caruia nu-i lipsesc un coafor, unde sint intretinute perucile, o croitorie, un restaurant, un mic grajd pentru poneii ce apar pe scena, la etaj o sala de repetitii, o sala de sport. In total, 300 de angajati - bucatari, tehnicieni, etc.
Prin culoare strimte, ma indrept spre lojele dansatorilor. Abia aici simt un miros distinct, de parfum si pudra, ce se asociaza imediat cu febra pregatirii spectacolului.
Dansatorii se imbraca, se machiaza, isi fac incalzirea, se grabesc pe culoarele labirintice luminate galbui, pun la punct ultimele detalii.
Lojele sint mici, decorate de costume sclipitoare, pene verzi, albastre, rosii, toate dimensiunile si toate nuantele, pantofi si accesorii agatate pe te miri unde. Costumele, facute in Franta in ateliere de haute-couture, sint aranjate, cuminte, in rafturi. Dedesubt, cite un biletel scris de mina : Tracy, Sam, Jenny, Ammanda. Fiecare dansator are un ajutor "habilleur" pentru a-si pune si scoate costumul. Zece specialisti se ocupa de intretinerea zilnica a vestimentatiei intr-un atelier special, aflat linga lojele dansatorilor. Si au ceva treaba : peste 1000 de costume, peste 800 de perechi de pantofi pentru cei aproximati 60 de dansatori. Odata pus in scena un spectacol, costumele ramin aceleasi, spectacolul ramine acelasi. Schimbarea unui spectacol inseamna o pregatire de trei ani si aproximativ 9 milioane de euro investiti in coregrafie, muzica si costume noi. Un spectacol este pastrat 8 ani, timpul necesar pentru a fi vazut de 600 000 de mii de spectatori. Incepind cu acest an, se va planifica spectacolul care va putea fi vazut in 2007.
In loja destinata presei, sunt patru fotolii, o masa aurie si, ca peste tot aici, pene roz si rosii. Am intilnire cu doi dintre cei trei romani care danseaza la Molin Rouge. Mai intii intra Laura. E deja machiata, rujata. Cu genele false lipite, ochii ei par doi fluturi si ea insasi pare o creatura stranie, numai senzualitate si sclipici. Zimbeste. Apare si Alexandru. Inalt, privire albastra translucida, prin costumul mulat muschii onduleaza armonios, ai zice ca e o statuie din Louvru ce a prins viata. Chipul de un alb straniu, din cauza machiajului. Pare un androgin, ideal grec de frumusete. (Aveam sa descopar mai tirziu ca toti dansatorii sint alesi pe sprinceana, ca, dansul in sine nu e singurul criteriu. Inaltimea - 1,75 fetele, 1,85 baietii - si o formatie de dans clasic, sint doar doua dintre conditii. Urmeaza fizicul – nu doar un fizic frumos, cit si personalitatea pe scena. Este exclusa chirurgia estetica. Dar daca cineva mi-ar fi vorbit de astfel de criterii niciodata nu as fi avut imaginea corpurilor frumoase din fata mea.) Vreau sa pun primele intrebari, dar in difuzoare se anunta 15 minute pana la inceperea spectacolului. Pe culoarele stramte, agitatie, pene uriase fluturain urma dansatorilor. Costume argintii, sclipitoare in penumbra de linga cortina, asteapta sa intre in scena. Amanam dialogul pe mai tarziu.
Spectacolul
Costume colorate, numar de jonglerii, pirati, sultani, piscina transparenta cu trei pitoni, (te simti copil si iti doresti o vata pe bat) un numar cu clovni, cu ponei, un dans rusesc, in care romanul are rolul principal, doua surori siameze cu manusi roz. Imblinzitoarea de lei, leii find fete, un ventriloc. Din mijlocul salii se ridica o piscina cu pereti de sticla, un acvariu urias, in care fete danseaza cu pitoni. Tipete la franch can-can, fustele crete ridicindu-se pentru a arata spectatorilor chilotii in culorile Frantei. Din cind in cind prin obscuritatea rosiatica a salii se aude dopul unei sticle de sampanie. Coboara o scena din tavan, se desfac scarile. Sini impodobiti cu perle. Picioare pe care privirea coboara in cinci minute de la coapsa unduitoare pina la glezna delicata. Luminile infasurate in mirosul de fard si parfum te fac sa te simti atit de usor incit iti spui ca ai putea fi o pana din eventaiul de pe scena si tremuri la bataia de aripi a doi fluturi verzi ce clipesc in spatele lui.
Magie si aplauze
Fantasma unei vieti frumoase si usoare. Tu, in sala, devii pentru moment un personaj dintr-o lume frumoasa, fardata, cu povesti de iubire naive, de un primitivism seducator. Nimic dincolo de o anumita limita a decentei, dar tocmai aici e siretlicul : ca totul se desfasoara in logica ta, de toate zilele, cea a normalului, care insa sare din tipar fara ca tu sa bagi de seama. Totul pare posibil, daca vrei: miine poti devenii pirat, poti sa fugi in lume cu o femeie pe care o vezi prima data, sa faci bani cu o lovitura de maestru, sa devii celebru cu sansa de a pica la timpul potrivit in locul potrivit. E o loterie, si viata ti se poate schimba intr-o singura zi, in citeva minute, exact ca pe scena. Stringi biletul in mina, il mai privesti o data si te intrebi daca viata ta nu s-a schimbat deja fara ca tu sa stii. Si fugi sa verifici numerele.
Probabil ca sint si spectatori ce nu se pot abtine sa nu ghiceasca in spatele costumelor stralucitoare, a machiajelor exagerate, povesti triste, dureri, neimpliniri, nopti de singuratate si greutati de care nu poti sa vorbesti decit atunci cind izbucneste criza, cind de fapt esti martorul propriului naufragiu. Sint cei pe care la un astfel de spectacol ii cuprinde nostalgia, se intoarc la fantasmele adolescentei, la intelegerea simpla a vietii, a iubirii si a erosului. Te regasesti in lumea de atunci, cu o viata clara si usoara. Nu e exclus sa iti stergi, discret, o lacrima.
Dar cind luminile se sting, spectacolul s-a terminat, cine stie cind iti vei mai permite inca un bilet, 100 de euro, te grabesti sa prinzi ultimul metrou si te trezesti acasa, intr-un apartament mic si atit de prost luminat, incit te intrebi daca asa a fost mereu. Iti mai aduci aminte de spectacol, ca de un vis, a doua zi, cind te inghesui in metrou. Si viata isi reia cursul, odata ce ai ajuns la birou. Moulin Rouge ? O atractie turistica…
|
|
